Așteptări

Joi am fost prezentă în calitate de speaker la conferința HR a Ziarului Financiar. Eram dornică să-mi întâlnesc colegii de breaslă pentru a discuta despre așteptările companiilor, ale angajaților acestora și nu în ultimul rând ale noastre, din acest an.

De obicei sunt entuziastă lăsând, cât mai mult cu putință, la o parte aspectele minore pe care nu le consider foarte potrivite cu evenimentul.Businesswoman thinking
S-a început cu o oră întârziere, lista vorbitorilor din partea statului s-a schimbat până în ultimul moment și în locul doamnei Zevedei si a domnului Șeitan a venit un singur reprezentant al Ministerului Muncii, dl. Sorin Ardelean director de cabinet al ministrului.
Multi dintre noi așteptam date reale despre durata deblocărilor, sumele alocate pe fiecare linie de finanțare, noutăți. Am obținut cu ajutorul moderatorului doar niște aproximări din calculele făcute la fața locului. Din analiza prezentată aflăm oficial că ONG-urile reprezintă ponderea proiectelor câștigătoare. Un argument solid pentru a se propune ca la următoarea ediție a conferinței să fie invitați și reprezentanți ai ONG-urilor. În sfârșit, un prilej de bucurie.

Moderatorul celor două paneluri de discuții a fost chiar domnul Sorin Pâslaru, redactorul șef ZF, care dupa introducerea fără limită de timp a domnului director de cabinet, a tăiat, că doar e criză, cât a putut din prezentările de 10-15 minute pregătite de vorbitori.
Cu toate că optimismul nu era punctul forte al audienței, s-a dovedit interes pentru datele prezentate de speakeri. Însă întreruperile moderatorului frângeau conținutul prezentărilor până la extenuare.

Trecând la diferitele abordări ale temei conferinței am rămas cu un sentiment de apăsare, de neîncredere și renunțare a publicului. Intenționat am lăsat să se scurgă ceva timp, tot încercând să câștig din obiectivitate. Am părăsit o corporație doar cu câteva luni în urmă, așa ca nu mă poate acuza nimeni că sunt ruptă de realitate. Sunt conștientă de presiunea care se face asupra HR-ului pentru a găsi soluții de eficientizare, am acest feedback permanent de la clienții mei. Acesta este unul din motivele pentru care mă și aflu in preajma lor. Mi-am dorit însă, să găsesc la acest eveniment participanți dornici să facă schimbări entuziaști de soluțiile identificate. Chiar erau suficiente variante care puteau fi preluate ca bune practici.

Una din concluziile conferinței a fost aceea că ar trebui să se dedice programe de consultanță specialiștilor HR din companii, pentru că aceștia sunt ultimii propuși pe lista de dezvoltare.

Am rămas cu ceva întrebări pentru toți cei care profesează în aria oamenilor, resurse ale organizației.
“Cine are nevoie de o schimbare de mentalitate?
Angajatul, angajatorul sau amândoi?
De ce ne așteptăm atunci ca angajații companiilor să aibă un alt tonus?”

Închei aici cu împărtășitul impresiilor mele la cel mai mediatizat eveniment din domeniul resurselor umane al acestei primăveri.
Mă întorc cu plecăciune la sfaturile lui Dale Carnegie.

“Rămâi permanent deschis la schimbare. Primește-o cu brațele deschise. Caut-o cu tot dinadinsul. Numai analizându-ți și reexaminându-ți opiniile și ideile, vei progresa!”