Tema creativității a revenit, în diverse conjuncturi, în activitatea mea de zi cu zi.
Până nu de mult, ne întreceam în discuții enumerând implementări ale unor strategii de reușită.
M-am tot întrebat de unde această schimbare. Să fie doar un nou subiect la modă? 
Pentru început am pus această coincidență pe seama faptului că mă ocup și de copii.
Clienții mei elevi sunt într-adevăr subiecte la îndemână de exploatat în această privință. Fiecare discuție cu ei îți pune în lumină aspecte noi, diferite, la care noi adulții, încorsetați în canoane nu mai aveam acces. Fie că ne ascundeam în spatele scuzei că nu e timp suficient pentru creativitate, fie că recunoșteam, cu greu, că ne-am eliminat din modul de a fi acest model.
Când însă tema creativității revine și printre adulții preocupati să se regrupeze după cataclismul provocat de criză, nu pot decat să mă bucur.
Cu atât mai mult cu cât și din partea unor companii, pare să devină importantă creativitatea angajaților.
Ajung să sper că, inspirați din culturile mai evoluate sau conștientizând criza de resurse, angajatorii și angajații români își găsesc timp să-și pună în valoare creativitatea.
Epoca copy-paste pare să intre în istorie.
Într-un articol recent din People Management, următorul citat vine să-mi întărească credința că domeniul în care mi-am ales să profesez este din ce in ce mai interesant.
The role of HR people would be “to nurture the natural creativity of every individual in the organisation” and to help them learn about and develop different cognitive skills, and other types of intelligences such as mapping and imagination.
Depinde numai de noi să nu ne oprim la teorie.