Mai mult decât criza financiară din 2009, anul 2010 avea să afecteze companiile care nu au investit la timp în programe de leadership, prin de criza de resurse. Observatorii din industria de consultanţă au avut ocazia să pună în lumină efectele gestiunii deficitare a talentelor şi costurile aferente.
Singurele companii care s-au salvat, în al doisprezecelea ceas, au fost cele care au abordat o schimbare radicală de mentalitate.
Programele de retenţie a personalului – cheie şi a experţilor, prin pachete de beneficii adaptate nevoilor acestora şi derularea în regim de urgenţă a unor campanii de atragere a eroilor salvatori, erau printre puţinele soluţii aplicabile.
Organizaţiile aveau să fie resuscitate cu oxigenul venit din afara lor, la un preţ uneori mai ridicat decât în 2008.
Schimbarea rolurilor între starurile companiei, menţinerea la nivel ridicat de motivaţie a specialiştilor, atât de căutaţi de concurenţă, şi, nu în ultimul rând, un climat social favorabil au reprezentat unele dintre reţetele de succes prescrise de consultanţii externi.
Managerii de resurse umane puteau în sfârşit răsufla uşuraţi pentru inspiraţia de a nu fi tăiat fondurile alocate programelor de dezvoltare. Încet, dar sigur, întreg angrenajul de relaţii funcţionale era deblocat.
Statistic, companiile de head hunting raportează o creştere cu până la 20% a contractelor deschise, în comparaţie cu primele trei luni ale anului trecut, iar studiile salariale estimează un trend ascendent al nivelului remuneraţiei, în parte fixă, între 5% şi 7%.
Iată cum o repoziţionare rapidă in piaţa de business a reuşit să readucă în atenţie valorile reale ale companiilor, resursele creatoare. Sper ca lecţia primită în 2009 să adauge managerilor experienţa necesară gestionării crizei. Iar 2010 să rămână în istoria organizaţiilor sub denumirea de „anul salvatorilor de business”.
(Articol apărut în România Liberă din data de 19 aprilie)