Cum aflu la ce sunt bun? Copiii de azi, intre blazare si descoperirea vocatiei

Consilierea vocationala a copiilor pare un lux la prima vedere, dar cum afli ce cariera li se potriveste, in contextul incertitudinii mediului profesional de astazi? Tinerii sunt impinsi, in multe cazuri, de inertie, societate, parinti spre domenii cu care nu au tangente.

Astfel, fara sa fie orientati intr-un mod specializat catre o profesie conforma cu aptitudinile reale, ii paste pericolul mediocritatii.

Despre aceasta situatie, DailyBusiness.ro a stat de vorba cu Mihaela Feodorof (foto), proprietara Yourway Counseling, un business care a intrat acum doi ani pe o piata virgina, care pe langa consilierea profesionala pe mai multe targeturi de varsta, se ocupa si cu evaluarea vocationala pentru elevi si studenti.

DailyBusiness.ro: Cum sunt copiii si tinerii de azi, comparativ cu alte generatii? Cum isi mai gasesc orientarea in cariera?
Mihaela Feodorof: Mediul in care se dezvolta copiii de azi le diminueaza increderea in sine si uneori, fara un efort sustinut din partea familiei, ii conduce catre o atitudine blazata si superficiala. Daca nu le este creat un cadru de invatare atractiv si in coerenta cu nevoile lor, copiii nu vor avea motivatia sau angajamentul pentru a ne demonstra de ce sunt in stare.

DB: Ce se intampla in mintea copilului atunci cand descopera, cu ajutorul acestor teste, ca este bun intr-un domeniu pe care nu si-l dorea?
MF: Anul trecut am trecut printr-un exemplu care a ilustrat aceasta situatie. Tanara evaluata avea performante la toate materiile, la unele dintre ele nefiind constienta ca rezultatele sale erau obtinute pe baza unui efort sustinut. Cand a primit feedback la evaluarea vocationala domeniul respectiv (e vorba de “real” si in speta “matematica”) nu s-a regasit printre optiunile cele mai bine clasate cu toate ca rezultatele scolare erau unele foarte bune.
Intrebarea psihologului a fost “iti place matematica?”, iar raspunsul adolescentei noastre a fost “nu, dar muncesc mult si am rezultate foarte bune”.

DB: Deci nu ii placea…
MF: Despre acest blocaj mental discutam, domeniile vocationale sunt cele in care efortul nu este resimtit, ci mai degraba este caracterizat de o apetenta naturala pentru studiu si practica. Persoana de care vorbim avea certe aptitudini si reusite in domeniile Divertisment, arta spectacolului (actor, coregraf, regizor artistic); Arte vizuale comerciale (grafician, designer pagini web, art director, editor imagine); Stiinte sociale; Arte vizuale; Servicii sociale; Jurnalism. Asadar nu avea cum sa regaseasca matematica printre optiunile prioritare.

DB: Ce rol are consilierul vocational in aceasta situatie? Specialistii incearca sa il convinga si sa il indrume pe drumul potrivit sau au doar rolul de a-i arata la ce este el bun, pentru ca, mai departe, sa decida singur ce alege?
MF: Rolul specialistilor este de a clarifica optiunile pe care tinerii le au, decizia le apartine. Mai degraba echipa noastra se straduieste sa-i convinga pe parinti sa le acorde copiilor libertarea de a face alegerea potrivita si sa-i sustina pe drumul lor.

DB: Care ar putea fi rata de “succes” a unui astfel de serviciu? Ma refer la acei copii care si-au descoperit vocatia, si care chiar ajung sa practice ceea ce isi doresc.
MF: Avem un studiu de caz pentru un liceu de profil din Bucuresti din care au provenit mare parte dintre minorii evaluati. Rezultatele lor au relevat ca nici unuia dintre ei nu i s-a clasat in domeniile priotare in care ar studia si profesa cu placere, domeniul in care erau incadrati in clasele IX-XII. Eu numesc acest fenomen “masacru de potential” si cred ca este momentul sa facem o schimbare de mentalitate in folosul copiilor nostri si al viitorilor angajati. Desigur, e vorba de parintii si profesorii care au netezit calea “nepotrivita”.

DB: Aveti exemple de tineri care s-au “luminat” cu ajutorul acestor cursuri, in sensul ca nu stiau initial ce facultate sa urmeze, iar apoi au fost hotarati?
MF: Sigur, cei mai multi dintre tinerii evaluati au facut o schimbare a domeniului, din mai multe motive. Unul dintre ele este acela ca dupa inteventia noastra au avut mai mare vizibilitate pe potentialul lor si din evaluare au reiesit domenii noi in care pot profesa, pe care nu le luasera initial in calcul. Un alt exemplu este cel al tinerilor care urmau un model indus de societate/familie, iar noi am relevat ca acela facea parte din domeniile cele mai putin potrivite pentru a performa (de exemplu, medicina sau IT, vis-a-vis de antreprenoriat/business).

Le propun adultilor din viata oricarui copil sa-l priveasca ca pe un client pe care trebuie sa-l stimuleze sa-i cumpere marfa, poate astfel se produce o schimbare de paradigma a relatiei copil-adult, elev-profesorMihaela Feodorof, Yourway

DB: Ce se intampla cu copiii sfatuiti prost de parintii care nu vor sa riste, atunci cand ei aleg meserii mai mult sau mai putin nesigure din punct de vedere material? Nu ar fi nevoie de consiliere si pentru parinti in acest sens?
MF: Raspunsul este “se pierde timp si incredere in sine”. Solutia noastra este o “scurtatura” pe baze stiintifice catre perfomanta si succes, benefica pentru a mentine tonusul de performer al tanarului care este la inceputul vietii de elev, student si profesionist. Ca adult, oricum nivelul de maturitate te ajuta sa-ti faci loc in viata si pentru activitatile care te pasioneaza si, de ce nu, chiar sa valorifici activitatea in domeniul profesional care te atrage. Cu siguranta exista nevoia de servicii specializate pentru parinti.

DB: Cum sunt adaptate rezultatele testelor la realitatea pietei? Specialistii fac o legatura intre cele doua, in sensul de a-l consilia pe copil/tanar in functie de cerintele pietei muncii?
MF: Recomandarile psihologilor sunt detaliate pe profesii si activitati din domeniile de interes ale tinerilor. Ulterior evaluarii, tinerii raman in relatie cu Yourway si primesc sfaturi in ceea ce ii intereseaza – activitati extra scolare, ONG-uri cu care suntem parteneri, etc – prin care isi pot dezvolta competente pentru viitorul lor professional.

DB: Cum se raporteaza parintii la acest tip de evaluare? Dar copiii? Cat de deschisi sunt si cata incredere au intr-un astfel de serviciu?
MF: Parintii sunt cei care contracteaza serviciile noastre si cu siguranta nevoia lor de a intelege cum isi pot sustine mai eficient copilul in dezvoltare ii aduce in postura de client. Procesul de evaluare nu poate insa avansa, fara ca minorul sa inteleaga la ce ii foloseste aceasta interventie.

DB: Care este profilul parintelui care apeleaza la acest tip de servicii?
MF: Profilul parintelui este cel al unui adult responsabil pentru viitorul copilului dar, in egala masura inteligent, cautator de solutii si, de ce sa nu recunoastem, foarte ocupat. Lipsa timpului de calitate petrecut cu copilul poate conduce la niste lacune de comunicare sau o vizibilitate mai scazuta asupra actiunilor copilului.

DB: Ce relevanta are continutul raportului de evaluare vocationala pentru viitorul profesional al tinerilor?
MF: Evaluarea vocationala a clientilor a fost cu precadere utilizata pentru alegerea domeniului in care copiii vor studia cu placere. Informatiile cuprinse in raportul de evaluare au fost utile liceenilor care au decis sa aplice pentru universitati si din afara tarii, aducand elemente de noutate si obiectivitate asupra profilului personal, certificate de utilizarea unui instrument international validat pe populatia romaneasca.

Interviu DailyBusiness.