Povestea merge mai departe

În pofida tuturor concepțiilor pro și contra despre “dezvoltare” de care mă lovesc la tot pasul, am momente în care nu mă pot exprima altfel decât exclamând Uaaaaaaaaaauuuuuuuu!

Mi se întâmplă să reacționez astfel de fiecare dată când oamenii cu care m-am intersectat la un moment dat în viață îmi mai dau un semn împărtășindu-mi unde au ajuns după ce s-au apucat de acest exercițiu.

În ceea ce priveste opinia care încearcă să separe viața profesională de cea personală și programele de dezvoltare pe același tipic, recunosc mereu că nu cred în acest model. Cred însă din adâncul sufletului meu, dar și pe baza experienței, că odată identificat și pus la treabă potentialul persoanei care lucrează la ea însăși, rezultatele pot depăși orice așteptări. Pentru că totalitatea rolurilor pe care ni le asumăm în viața de zi cu zi ne pune cu adevărat în valoare.

Așa s-a întâmplat și ieri când am primit un telefon de la un fost coachee care m-a ținut periodic la curent cu evoluția sa. Aveam déjà un mesaj prin care mă pusese în gardă că, din nou, îmi va împărtăși lucruri care depășeau firescul zilnic. Mă adaptasem la acest exercițiu de la începutul programului nostru când schimbările pe care le făcea erau întotdeauna semnificative. Modul în care alesese să beneficieze de această oportunitate, ținând cont că programul de executive coaching îi fusese oferit de catre companie, era primit cu brațele deschise. Iar această disponibilitate a fost mereu marcată de amploarea acțiunilor sale și rapiditatea cu care își doza energia și canaliza efortul pentru atingerea obiectivelor.

Sună prea bine, nu-i așa?

E drept că nu toți suntem la fel de pregătiți să imbratisam schimbarea la propriu. De cele mai multe ori teoretizam și ne facem “încalzirea” pe marginea terenului suficient timp cât să ne simțim în formă să intrăm în joc. Dar în acest caz, și nu este singularJ, nimic din ceea ce la un moment dat avem în capitolul obiective nu pare să fie imposibil de atins,. Iar de cele mai multe ori, lucruri la care nici nu ai curajul să te gândesti devin realitate. Și asta numai pentru că începi să te ocupi conștient de cum îți trăiești viața.

Îmi plac extrem de mult povestile, dar cel mai tare mă atrag cele reale, ale oamenilor ca mine și ca tine, care au lăsat în urma lor o experiență care să ispire. Poate din acest motiv m-am și îndrăgostit de genul literar memorialistic care m-a ajutat sa palpez omul care a devenit autor. La momentul la care o să le vină timpul, mi-ar plăcea ca poveștile celor cu care am lucrat să facă parte dintr-un volum de realităti. Istorisiri care să insufle energie celor care pentru moment au ales sa fie spectatori dar se pregătesc să devina eroii vieții lor.

Pentru acum rămâne doar gândul, același, că fiecare dintre noi merităm un timp al nostru în care să ne răspundem la întrebările care ne definesc existența. Cu cât mai bune sunt întrebările, sau cum îmi spunea cineva, “Feo, întrebările tale au ecou și-mi tot răspund la ele”, cu atât povestea dezvoltării tale va fi mai spectaculoasă și valoroasă pentru cei cu care o vei împărtăși.

Dragă cititorule, dacă tot ai ales să parcurgi rândurile mele până la capăt, îți doresc să-ți trăiești viața pe măsura potențialului tău și să te lași uimit de povestea ta!